13. Homeless (partea a doua)

<- Prima parte a articolului.

1:00 Ne incalzim la un foc facut din lemne uscate. Suntem in Izvor si incercam sa pastram flacara cat mai mica pentru ca nu vrem sa ne vada vreun paznic. Incep sa imi imaginez tot mai des patul de acasa si nu mai suport ideea de a sta in picioare.

1:40 Suntem intr-o casuta*. Avem vedere la Casa Poporului. Reusesc sa dorm cam  30-40 de minute si, apoi, aud ca bate cineva in lemn. Ies de acolo direct in parc si vorbesc cu paznicul, nea Costica. Ne spune ca nu ne lasa sa stam acolo, pentru ca are control.

2:23 O femeie incepe sa tipe. Este sefa parcului din ce imi spune nea Costica. Din celelalte casute ies 6-7 oameni. Sunt de toate varstele. Realizez ca pentru aproximativ o ora am fost vecin cu ei fara sa stiu. Oare cum am nimerit noi fix casuta aceea libera?

2:40 Sunt obosit, imi este frig si incep sa tremur. Glumele nu isi mai au rost acum. Mergem catre Gara de Nord si bolborosim cateva cuvinte. De ce nu m-am gandit la asta de la inceput? Gara de Nord are o sala de asteptare. Acolo e cald. Scapam fara sa mai facem un foc in parc, fara sa mai dorm intr-o casuta pentru copii.

3:50 “Nu aveti bilet de tren, nu aveti voie in sala de asteptare” – un om care isi face datoria. Unul singur era in toata gara si tocmai de el dam noi.

4:00 Pffff! Ma inteapa calcaiele. Am mers peste 35 de kilometri. Ma uit la Adrian si incep sa rad. Rade si el. Radem de situatia asta. Ne gandim ca putem oricand sa renuntam, dar stim ca mai avem doar 1 ora pana la cea mai importanta sursa de caldura din plan – metroul.

4:40 Am ochii uscati si imi este frig. Imi este atat de frig incat nu mai am idei. Sunt deasupra unei guri de canal, ma incalezesc cu aburul care iese din el, si astept sa se deschida metroul.

5:04 Sar peste barierele de la metrou si inchid ochii. Inchid ochii, imi strang buzele, deschid bratele si strig – “calduraaaa!”

5:08 Plecam cu primul metrou. Ne bucuram ca doi copii care au primit jucarii, numai ca noi am primit caldura. Ma uit la oamenii din fata mea si ii vad dormind. Se duc la serviciu la ora asta? Da! Dar stai un pic, dorm? Daca ei dorm, noi de ce nu dormim? Fac o gluma cu Adrian si hotaram sa ramanem in metrou pana la ora 10:00. Pana la ora asta credem noi ca nu o sa fie suspect sa dormi intr-un metrou. Adrian se asaza in fata mea. Inchid ochii, ii deschid si vad metroul plin. Suntem la Unirii. Inchid ochii, ii deschid si vad lumina, blocuri. Stai asa, sunt eu prea obosit sau metroul tocmai a iesit la suprafata? WTF! Sincer sa fiu, nu imi amintesc ce statie era. Stiu ca la celalalt capat de linie am coborat fara Adrian. A coborat si el apoi, dar trezit de paznicii de la metrou.

10:00 Mai am o ora si se termina aceasta experienta. Coboram la Politehnica, traversam strada si trec pe langa un canal din care iese abur. Acum stiu cum este…

10:30 Adrian are niste ochelari de soare care ii acopera ochii. Doarme pe o banca in mall. Eu ma plimb prin Afi.

11:00 Ma duc la Adrian si ii spun ca experienta s-a terminat. Am sa  intru in supermarket sa cumpar ceva de mancare.

11:15 “Domnul Gramescu Alin este asteptat la biroul de relatii cu clientii. Domnul Gramescu Alin este asteptat la biroul de relatii cu clientii” – se aude in boxele din supermarket. Ma duc la iesire si il vad pe Adrian. Deschide bratele si zice – #### ## am reusit!

 

 

* In Parcul Izvor, in locul amenajat pentru copii, exista un castel cu mai multe turnulete. Fiecare turn arata ca o casuta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s